„Oricine se înalţă va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat.” (Luca 18:14)
Domnul Isus a spus această istorie: „Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu şi altul, vameş. Fariseul sta în picioare şi a început să se roage în sine astfel: „Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari, sau chiar ca vameşul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.” Vameşul sta departe şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer, ci se bătea în piept şi zicea: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!” Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalţă va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat.” (Luca 18:10-14) S-ar putea să pari cea mai evlavioasă persoană din biserică, și totuși să ai o inimă plină de mândrie. Și partea cea mai rea este când nici măcar nu-ți dai seama de asta. De exemplu, când îți asumi toate meritele pentru lucrurile pe care Dumnezeu ți-a dat posibilitatea să le realizezi ori să le dobândești, asta este mândrie. Când te compari cu alții, asta este mândrie. Când crezi că poți face voia lui Dumnezeu fără puterea lui Dumnezeu, asta este mândrie. Când excluzi persoanele care nu se încadrează în grupul tău de colegi sau în cercul tău social, asta este mândrie. Și acest lucru te va costa, pentru că „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.” (Iacov 4:6). Așadar, dacă vrei să ai trecere la Dumnezeu, și să umbli în voia Lui – smerește-te înaintea Lui!